Ploua ca intr-un vis cu vampiri...

... iar eu joc random words cu Ana in timp ce il ascult pe Richard Galliano cu al sau Libertango. Nici nu stiam ca acordeonul ar putea sa ma fascineze intr-un asemenea hal. Si chiar il ascult de cateva zile, fara sa ma plictisesc, cum am facut cu saxofonul lui Candy Dulfer. Fuckin' awesome.

Muzica e ca o ciuperca. Sincer. Una care poate fi buna de mancat, dar in acelasi timp atat de otravitoare incat iti inunda mintile, ti le ia si se joaca in ele, cu ele, rasucind, dansand, pulsand. Doar ca senzatia e trecatoare desi e placuta. Treptat, te plictisesti de aceleasi acorduri; desi poate, la inceput, ti-au parut senine si albastre ca ploile de vara pe care le-ai asteptat cu disperare in largul desertului uscat si plictisitor al caldurii inabusitoare la sfarsit ramai cu un gust fad, de putred, de "enervant".

Am trecut la Tango pour Claude, acelasi Galliano... Imi place, imi place, vreau ca muzica sa se joace cu mintea mea pana in abisul infinitului si inapoi. 

Ploua. Am ajuns la cuvantul "vrajitoare". Oare ar fi o insulta enorma adusa constiintei mele daca m-as duce odata la o "vrajitoare" sa-mi ghiceasca in palma? Ma obsedeaza ideea. Atat vreau, sa ii vad parul negru, impletit in clopotei si flori aducatoare de noroc, aplecat asupra palmei mele, in timp ce viseaza/inventeaza/ghiceste ce imi va spune. Nu ma intereseaza ce mi-ar prevesti. As vrea sa-i privesc fata, palmele, fustele inflorate sau posomorate, negre in timp ce imi spune ce-a visat/inventat/ghicit. Nici n-as auzi-o.
 


" Tigari", "labirint", "cuie", "nisip", "rebel". Vreau sa citesc "Jurnal pe motocicleta" de Guevara.

Serios, ploua ca intr-un vis cu vampiri...



P.S. Obsesia mea: http://www.youtube.com/watch?v=wCLPSB0dzhQ