joi, 29 ianuarie 2015

Principesa

Ali are 21 de ani.
E tânără.
Ali are autism.
E bolnavă.
Hai să vorbim despre altceva.

A fost odată o principesă care trăia într-o lume fantastică, plină de magie şi care avea un castel din pânze fine, ţesute de cei mai meşteri păianjeni. Vorbea cu salcâmii, ei îi erau cei mai buni prieteni şi cu buburuzele, cu care avea discuţii filozofice despre culorile cerului. Îi plăcea să deseneze în parfum mov-violet, cu nuanţe de galben tomnatic. Şi a trăit fericită până la adânci... nu, a trăit fericită trilioane si trilioane de ani , pentru că lumea ei era fără timp şi fără de sfârşit.

Sfârşit. Hm?

Ar fi perfectă povestea asta fără sfârşit cu adevărat sfârşit. Dar.

Ali are 21 de ani şi are autism. De fapt, până la 18 ani l-a avut iar la majorat, medicii i-au oferit un diagnostic-cadou inutil: retard mintal. Boala a rămas aceeaşi.

Ali e frumoasă. Are părul negru, tuns băieţeşte şi pielea incredibil de albă. E o fiinţă magică, înfăşurată în tăcere, plină de bucurie când pictează în culorile ei preferate, mov şi galben şi când îşi alintă asistenţii de la centru.

Am uitat să zic?

Ali locuieşte într-un centru de plasament de pe o stradă mărginită de salcâmi.
De 21 de ani, principesa se ascunde în lumea ei, unde nu există reguli, nu există boală sau medici, unde viaţa este violet-gălbuie, precum foile ei de hârtie şi are  familie. I se pare că salcâmii şi buburuzele au fost dintotdeauna familia ei adevărată, părinţii destul de puternici cât să accepte un copil "retardat".

Oare dacă ar fi rămas închisă de tot în sine şi nu s-ar fi putut mişca, Ali ar mai fi avut parte de bucuriile astea mărunte ale realităţii nepăsătoare în care trăieşte?

Oare dacă ar fi fost sănătoasă, un copil adevărat şi nu un boţ sălbatic cu care e greu să comunici, Ali ar fi avut o familie, prieteni, o viaţă reală şi plictisitoare?

Oare dacă...?
Oare dacă...?

Nu mai e nevoie de atâţia "oare dacă...?". E o fiinţă cu o poveste diferită, impresionantă dar perfect normală pentru ea. Lumea nu îi poate atinge visele, persoana ta va deveni doar o altă buburuză ori salcâm cu care să stea la taclale "acasă", în mintea ei. E o femeie-copil şi e reală.

Ali e principesa. Principesa cu desene mov-gălbui.

marți, 27 ianuarie 2015

Vorbind despre muzică

Fac parte dintre dependenţii de muzică.

Şi nu neapărat muzică-vers ci muzică-melodie. Tocmai de asta nu mă pot încadra într-un anumit gen. Well da, dacă mă întrebi ce îmi place o să-ţi povestesc despre Louis Armstrong, B.B. King, Etta James, Nina Simone, Frank Sinatra, Django Reinhardt şi Iyeoka. Da. Ei sunt şi vor fi întotdeauna prima şi ultima alegere.

Apoi o sa-ţi povestesc despre Subcarpaţi, Argatu, Georgiana Mănăilă, Mc Bean, Vali Umbră, Afo, Chimie şi combinaţiile lor cu Grigore Leşe sau Liviu Vasilică. Şi o să mă abţin să-ţi vorbesc despre playlist-ul meu pe YouTube pentru că nu ai înţelege ce e cu amestecătura aia acolo.

"Şi câteodată cred că o să mă rupi."

Totuşi muzica ne leagă de senzaţii şi amintiri, legătură ce nu are câteodată nici o explicaţie logică. Ne face să mergem înainte sau să dăm înapoi, să ne gândim mai bine.

Les Elephants Bizarres cu " Nu mă opri" m-a făcut să urc într-o maşină cu câteva zile înainte de BAC şi să fug în Vii. Să mă ascund într-un hamac cu miros de umbră şi vin şi să cobor într-o pivniţă rece şi umedă, în picioarele goale, să aflu secretele unui bunic mustăcios, cu glume perverse.

Bruno Mars cu "Today my life begins" m-a făcut să pun mâna pe foarfecă şi să-i ciopârţesc părul lu' soră-mea. Nu o fo' vina mea, ea şi-o dorit aşa ceva. Teribilă decizie.

Tot cu soră-mea am stat o vară întreagă încercând să facem cea mai mişto coregrafie de pe planetă pe Enrique Iglesias- "Do you know?". Coregrafie simpluţă de pe-acum 5 ani dar de care eram mândre ca nişte curcani (nu vreau să zic curci, it kills my vibe).

Bob Marley cu "Turn your lights down low" m-a făcut ceea ce sunt azi: Portocala. Persoana care mi-a făcut cunoştinţă cu piesa mi-a mai adus două portocale şi un nume nou.
Prin muzică m-am botezat. Reggae.

În 2012, în Valence, ascultam de nebună Madcon - "Freaky like me" şi mâncam melci. Pam pam.

În 2010, tot acolo, eram în febra mai sus menţionată a lui Enrique Iglesias, dar cu "Ring my bells" şi eram fascinată de băiatul familiei la care locuiam. Un francez blond şi amuzant cui nu-i cade cu tronc la 16 ani?

Elvis Presley m-a însoţit o bună bucată de vreme, cu amintiri pe care n-o să le regret nici o clipă. "Always in my mind". Michael Buble este adoratul cu voce blândă şi sexy, mi-a dat fori în general, mi-a ridicat capul când eram pierdută- "Lost" şi evident, îşi petrece fiecare Crăciun cu mine.

Nu zic câte piese m-au îndemnat să desenez sau câte m-au îndemnat să scriu. Şi altele care m-au împins să iau o decizie mai uşor. Pe melodie am visat, am râs, am plâns, am iubit. Ea m-a întregit.

Ascult muzică de hârtie şi stau pregătită cu chibriturile în mână. Fiecare incendiu lasă în urmă cenuşa unor senzaţii pe care le păstrez bine, în porţelanuri fine, chinezeşti: sinapsele creierului meu. Tadaaaa.

marți, 6 ianuarie 2015

Moment de sinceritate.

Îmi urăsc bărbatul. 

BĂRBAT cu litere mari de tipar, cu cicatrici adânci pe trup, pe care le sărut înciudat seara, înainte de culcare. Îl urăsc pentru tot ce e el mai frumos şi mai bun pe lume, pentru curajul şi nebunia lui, pentru toţi dracii pe care îi stârneşte în mine. Pentru toţi fiorii, pentru fiecare sinapsă în creier ce arde incandescent sub fruntea mea, pentru fiecare nerv pe care îl sărută, îl dezmiardă, îl atinge prin piele.

Îl urăsc pentru barba ce şi-o plimbă pe trupul meu fragil, pentru mâinile mari şi grele ce mă vor rupe într-o bună zi, pentru buzele cu gust violent, metalic la care mă întorc dependentă pentru o nouă şi o nouă şi o nouă doză.

Îl urăsc pentru privirea lui leneşă ce se aprinde când îmi pătrunde mijlocul şi-mi râde când mă strâmb la el.

Îl urăsc pentru fierbinţeala ce-i arde trupul mereu şi gingăşia cu care îmi mângâie glezna şi-mi sărută picioarele.
Îl urăsc pentru toate poftele pe care le trezeşte în mine şi libertatea pe care o simt lângă şi cu el.

Îl urăsc pentru că îl iubesc.