Să clarificăm.
Nu pot trăi fără să citesc. Nu.
Greşesc. NU VREAU să trăiesc fără să citesc.
Nu vreau să-mi imaginez o lume în care cunoşti doar o singură viaţă şi o
singură realitate. Nu. De şapte ori nu.
Vreau să-mi astâmpăr setea de cuvinte, de mirosul dulce-acrişor al
paginilor netede, vreau să trăiesc mii şi milioane de vieţi prin destinele încâlcite
ale altor personaje. Vreau cărţi!
Am citit prima carte la 7 ani. Heidi, fetiţa munţilor de Johanna Spyri. A
fost, este si va fi cartea mea preferată pe care s-o citesc viitorului meu
prunc cât încă-mi creşte in burtă, nepoţilor şi bărbatului meu senil la 86 de
ani. Poate şi amantului.
N-aveam librărie în comună. Dar când mergeam la oraş, să clămpănesc la
pian, era sărbătoare. Musai era să intru în librărie, că altfel se lăsa cu
scandal. Trebuia să mângâi cu degetele îngheţate cotoarele stralucitoare ale
micilor comori îngrămădite pe rafturi. Să le răsfoiesc, citind în diagonală
până ajungeam să pierd noţiunea timpului şi vânzătorii ma înduplecau s-o
cumpăr.
Şi cumpăram cărţile citite pe jumătate. Le port şi acum din loc în loc, pe
unde mă mut, unde trăiesc şi nici nu mă interesează cât sunt de grele sau
multe. Cărţile sunt plăcerea mea cea mai vinovată. Cărţile, tutunul şi cafeaua.
Şi acum, vorbind de libraria online ideala (pentru că toata hardughia asta
o scriu ca să răspund provocării celor de la libris.ro). Eu nu citesc cărţi online. Poate am citit două în viaţa mea sau trei.
Să lămuresc asta în primul rând. Libraria e librărie. Biblioteca e
bibliotecă.
Librăria mea online trebuie să se adapteze profilului cititorului. Poate că
pare dificil dar staţi oleacă să explic.
Site-ul, poruncesc să fie o carte. O carte de oaspeţi în care îţi treci 3-4
interese definitorii în materie de cărţi, pe baza cărora catastiful va fi
personalizat. Normal că treci şi genul ( fără gen neutru/ambiguu că doar nu
suntem la Eurovision), vârsta şi limita de preţ (mi-s studentă şi ştiu cum e să
nu mai ai după ce bea apă).
Librăria mea online trebuie să ma liniştească, să-mi dea senzaţia de „acasă”,
unde ajung în doi timpi şi trei mişcări, cu o conexiune cât de cât bună la net
şi unde găsesc orice îmi trebuie.
La secţiunea bucătărie/gastronomie m-ar întâmpina un polonic sau o oală, sa
mă ajute să dau click pe o carte. La mister-chestii poliţienesti vreau un
pistol sau o amprentă însângerată. La religie vreau un heruvim sau un apostol
(glumesc). La creşterea copilului, un biberon (sau un scutec?)
Hai că deja exagerez.
Mi-am făcut cont pe site-ul celor de la libris.ro şi îmi place faptul că
pot „răsfoi” cartea. Văd la ce să mă aştept. Asta nu-i de schimbat.
Aaa, da. Lista de edituri. E importantă pentru că nu găseşti acelaşi stil
de carte la Leda ca şi la Humanitas sau Corint sau Polirom etc. Etc.
Mi-ar plăcea ca la fiecare dintre edituri să fie ales un personaj sau un
scriitor potrivit stilului cărţilor publicate strict de acea editură. Iar
respectivul să facă un tur al cărţilor, să recomande o chestie sau alta după
preferinţele cititorului şi să încerce, ca un personaj deştept ce este, să-l
convingă să cumpere. Jur că aş cumpăra dacă aş vedea aşa ceva. Pare greu? Nu e.
Un personaj animat sau o poză vorbitoare ar face minuni.
Eu, ca zeiţă a portocalelor şi a cărţilor poruncesc ca orice librărie
online să pună mâna şi să apeleze la umor şi la grija pentru cititor, pentru
potenţialul client.
Să nu uite de ziua de naştere a clientului care şi-a făcut un cont cât de
cât. O felicitare online, trimisă pe mail, reprezentată ca o carte magică, pe
baza căreia poate obţine reduceri fascinante la comandarea carţilor preferate,
ar fi perfectă. Trăiască promoţiile şi reducerile!
Ca să sfârşesc şi eu cu hărmălaia asta de articol, vreau o librărie online
bine pusă la punct, cu un stil personalizat, spiritual care să-i grăbească pe
curieri cu cărţile comandate, pentru că nu mai am ce citi şi fac urât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu