Poate trebuia sa ma nasc direct bunica.

De preferabil, cu pensie bună.

Sunt asa de usor de multumit, o carte buna, un somn pufos (nu peşte, nu-mi place peştele), o pătură, căldură si cam atat in general.

Si-mi place sa stau singură, mă sperie aglomeratia. Multimile mari de oameni. Ma pierd.
Asta nu inseamna ca o sa-mi iau o duzina de mâţe pe care sa le cheme Floricica, Viorica, Măriuca, Miorita, Doina etc etc pe care sa le ocărăsc cand imi iese strâmb un ochi la crosetat. Si cu care sa vorbesc in timp ce pandesc ce face vecina de vizavi, cine i-i amantul si chem politia ca si-o trag prea tare iară eu nu pot dormi.

Si stau prost cu echilibrul. Foarte prost. Sunt cea mai împiedicată persoană pe care o cunosc. Vânătăile, juliturile si durerile sunt prietenele mele. Hello bitchez!

Nu-mi plac copiii. Adica pot sa ma joc cu ei, sa-i fac sa râdă şi alte alea dar ma obosesc. Daca voi avea un copil vreodata sper sa fie silentios. Nu ar fi dragut sa aiba un buton pe care sa-l apesi cand urla mai din toţi bojocii şi-l pui pe silent? Linişte. Oh, iubita mea liniste.

Legat tot de bătrâneţea mea prematură, am ajuns sa am nevoie de cineva când dorm. Nu neaparat în acelaşi pat dar măcar în aceeaşi cameră. Nu contează că sforăie, vorbeşte în somn sau se învârte în aşternuturi ca apucat. Am nevoie de o altă respiraţie în apropiere, până adorm. Că după, dorm ca o scorbură.

Altfel, nopţile mele se lungesc până se transformă în dimineţi şi cearcăne dureroase sub ochi.

Şi mai am nevoie de mâncare. Nu multă, dar în limita rezonabilului. Mâncare pentru care îi multumesc doamnei mele, Princess Andreea (idioato).

Şi cărţi. Multe, multe cărţi. Eventual nu din alea cu primate uriaşe ce torturează, ucid, mănâncă, violează şi vânează oameni. Dar se mai întâmplă, ce să faci.

Deocamdată mă simt ca o bunicuţă care mormăie toată ziua, ocărăşte pe toată lumea, ia totul la puricat.

Dar cred că pot să pun pariu că pe la 60-70 de ani o să fiu o bunicuţă badass, mai zbârcită ce-i drept. O să-mi duc nepoţii la concerte rock şi o să-i ajut să-şi aleagă primul tatuaj. O să fumez cu ei şi o să le povestesc aventurile mele cele mai intime. O să-mi iau o rulotă şi o bicicletă şi un câine. Şi o să-mi las părul alb. Şi o să înjur pentru că asta ma relaxează. Iuhuuu!

Sau poate trebuia sa ma nasc direct budincă cum zice Iulian.