Vorbind despre muzică

Fac parte dintre dependenţii de muzică.

Şi nu neapărat muzică-vers ci muzică-melodie. Tocmai de asta nu mă pot încadra într-un anumit gen. Well da, dacă mă întrebi ce îmi place o să-ţi povestesc despre Louis Armstrong, B.B. King, Etta James, Nina Simone, Frank Sinatra, Django Reinhardt şi Iyeoka. Da. Ei sunt şi vor fi întotdeauna prima şi ultima alegere.

Apoi o sa-ţi povestesc despre Subcarpaţi, Argatu, Georgiana Mănăilă, Mc Bean, Vali Umbră, Afo, Chimie şi combinaţiile lor cu Grigore Leşe sau Liviu Vasilică. Şi o să mă abţin să-ţi vorbesc despre playlist-ul meu pe YouTube pentru că nu ai înţelege ce e cu amestecătura aia acolo.

"Şi câteodată cred că o să mă rupi."

Totuşi muzica ne leagă de senzaţii şi amintiri, legătură ce nu are câteodată nici o explicaţie logică. Ne face să mergem înainte sau să dăm înapoi, să ne gândim mai bine.

Les Elephants Bizarres cu " Nu mă opri" m-a făcut să urc într-o maşină cu câteva zile înainte de BAC şi să fug în Vii. Să mă ascund într-un hamac cu miros de umbră şi vin şi să cobor într-o pivniţă rece şi umedă, în picioarele goale, să aflu secretele unui bunic mustăcios, cu glume perverse.

Bruno Mars cu "Today my life begins" m-a făcut să pun mâna pe foarfecă şi să-i ciopârţesc părul lu' soră-mea. Nu o fo' vina mea, ea şi-o dorit aşa ceva. Teribilă decizie.

Tot cu soră-mea am stat o vară întreagă încercând să facem cea mai mişto coregrafie de pe planetă pe Enrique Iglesias- "Do you know?". Coregrafie simpluţă de pe-acum 5 ani dar de care eram mândre ca nişte curcani (nu vreau să zic curci, it kills my vibe).

Bob Marley cu "Turn your lights down low" m-a făcut ceea ce sunt azi: Portocala. Persoana care mi-a făcut cunoştinţă cu piesa mi-a mai adus două portocale şi un nume nou.
Prin muzică m-am botezat. Reggae.

În 2012, în Valence, ascultam de nebună Madcon - "Freaky like me" şi mâncam melci. Pam pam.

În 2010, tot acolo, eram în febra mai sus menţionată a lui Enrique Iglesias, dar cu "Ring my bells" şi eram fascinată de băiatul familiei la care locuiam. Un francez blond şi amuzant cui nu-i cade cu tronc la 16 ani?

Elvis Presley m-a însoţit o bună bucată de vreme, cu amintiri pe care n-o să le regret nici o clipă. "Always in my mind". Michael Buble este adoratul cu voce blândă şi sexy, mi-a dat fori în general, mi-a ridicat capul când eram pierdută- "Lost" şi evident, îşi petrece fiecare Crăciun cu mine.

Nu zic câte piese m-au îndemnat să desenez sau câte m-au îndemnat să scriu. Şi altele care m-au împins să iau o decizie mai uşor. Pe melodie am visat, am râs, am plâns, am iubit. Ea m-a întregit.

Ascult muzică de hârtie şi stau pregătită cu chibriturile în mână. Fiecare incendiu lasă în urmă cenuşa unor senzaţii pe care le păstrez bine, în porţelanuri fine, chinezeşti: sinapsele creierului meu. Tadaaaa.