Cum am fo vanzatoare la mall.

     Heh am fo, ca de azi inainte is somera pana la urmatorul job. E decizia mea, don't worry. Pam pam.
     Chestia asta vroiam s-o scriu de ceva vreme dar numa n-am avut timp si credeti-ma, dupa ce lucrezi 6 sau 12 ore, plus cele 2 ore facute pe drum, nu mai ai chef nici sa iti incalzesti legumele congelate. Problema nu o fost neaparat ca faceam munca fizica, deh, nu e asa greu intr-un magazin de haine dar ai de-a face cu tot felul de oameni, fapturi de mall in general, oameni simpatici si bine crescuti dar si indivizi jegosi si fara cei sapte (50) ani de-acasa.

Despre clienti
1. Salutul si marimile 

      Nu zic ca fac mereu asta, dar in principiu, oriunde ma duc, salut sau raspund la salut si ii bag in seama pe cei care se ofera sa ma ajute fie si pentru ai refuza politicos. Ei bine, cat am lucrat aici, cam jumatate din cei care intrau in magazin nici nu se sinchiseau sa ma bage in seama, pe mine sau colegele mele. Ok. Nu-i bai. Te intreb dupa daca pot sa te ajut, cand vad ca esti mamifer din specia balenelor si tu cauti la marimea gazelelor sau invers. Chiar daca nu imi raspunzi nici macar cu un gest, iti spun politicos ca hainele pe masura ta sunt in alta parte. Si tu continui sa cauti la gazele, imi ceri marime la un model si-ti zic ca n-am asa ca te apuci sa-mi faci reprosuri ca cum imi permit sa nu am. Atunci imi doresc sa smulg un umeras din lemn si sa ti-l carpesc in mufa. Nu mai fi proasta/prost! Nu vorbesc degeaba.

2. Fitele si jegul

      Oameni cu ifose sunt peste tot, dar ca in mall, ma scuzi. Mai ales ca este magazin cu rochii peste 210 lei (alea de zi). In general, ca vanzatoare, e reflex sa-ti zic ca-ti sta ca pe un model Victoria Secret si esti o minunatie a naturii, chiar daca te face sa arati tripla sau ca moartea in papuci. Dar nu zic cati pica in plasa asta a preaslavirii ego-ului. Mai ales femeile, dar si barbatii cand te uiti candid in ochii lor si le zici ce umeri puternici le face camasa aia care, sa fim seriosi, nu e mare lucru. Apropo de asta, ma distrau la culme cei care intrebau din ce is facute hainele si mai ales, de unde sunt aduse. Vorba era ca din Italia, Romania, alea alea. Dragilor, toate sunt aduse din Turcia din fundul bazarurilor, la preturi de nimic si de o calitate indoielnica. Hai ca la camasi e una, dar la rochii, majoritatea sunt cu paiete care pica si fara sa le atingi, cusaturi slabe si uneori, cu pete. C'est la vie. Nici nu va zic cate etichete am taiat, de mi s-o acrit si le-am cautat uneori cu rochiile in cap, sa nu las nimic la vedere. C'est la vie din nou.

      Inca o chestie, oamenii vin si incearca hainele transpirati de la alergatura prin mall. Daca tu, ca si client, vi si imi ceri cu nasul pe sus o camasa ambalata sau o rochie absolut virgina, sa stii ca nu prea intalnesti asa ceva. Rochiile cam toate au fost incercate de cel putin 5 persoane inainte iar camasile de si mai multi. Noi suntem experte in impachetat, nici n-o sa-ti dai seama, oricum. Si daca tot iti permiti sa iti cumperi o rochie de la noi nu prea mere sa faci figuri ca vrei reducere, numai daca iei peste 2000 de lei, Numa zic.

     Nu vreau sa-mi amintesc cati oameni veneau sa incerce hainele si miroseau de la intrare a jeg. Deci murdarie, nu doar asa ca transpiri ca te-ai incalzit. Pariu ca nu or facut dus de minim 2 zile. Si e trist. Ca is obligata sa stau langa tine si sa te ajut, chiar daca imi vine sa-ti dau cu umerasul mentionat mai sus, din nou, in mufa. 

3. Parfum

      Pe de alta parte, sunt cei parfumati excesiv si scarbos de dulce. Si mai vin si pana sub nasul tau sa te intrebe daca ai palarii sau basmale cusute cu fir de aur. Iew. Ba, nu tuturor le place parfumul tau deci nu e cazul sa torni toata sticla pe tine. Si in al doilea rand, poate dai peste o persoana alergica la parfum, gen, eu. Si atunci o sa te bag (in gand) de unde ai iesit pentru ca ii musai sa ma duc in depozit sa-mi vars plamanii pe-acolo si nu e placut. Sau or mai venit alde unii care miroseau greu a naftalina. WTF?!! 

     Am scris mai mult despre clientii nasoli dar au fost si oameni foarte draguti. Raspund la salut, vorbesc prieteneste cu tine sau cu respect macar, fac glume si iti multumesc sincer cand vad ca te agiti pentru ei. Chiar si azi, o doamna a incercat vreo 6 rochii, cam 20 de minute si a fost superba, a cumparat 2 dintre ele, cred ca mi-a multumit de 10 ori si cand i-am zis ca e ultima mea zi acolo, i-a parut rau, ma dorea tot pe mine consilier vanzari si pe viitor.

     Pentru ca, chiar daca anuntul in geam era angajam vanzatoare, lucram ca si consilier vanzari, trebuia sa recomand produsele, sa fac ture si la magazinul de la etajul de sus si sa aplic tehnici de (cam)manipulare iar omul sa cumpere. Dooh.

Despre sefi

     Nu pot sa zic ca erau cei mai oribili (am avut si mai groaznici) dar ne tineau din scurt si ne chestionau de ce nu vindem. Ba, nu poti obliga omul sa cumpere, asta e. Reprosuri, sfaturi imbecile si atitudinea de sfanta, astea mi-or atras atentia, la modul negativ. Si faza ca la interviu imi zicea ca acolo suntem ca o familie. Mda. De fapt, era mancatorie, impunsaturi din partea sefei si o permanenta urmarire.

     Camerele erau vizionate non-stop si erau si audio. Adica, pana mea, daca vreau sa-i zic colegei ca am diaree sau la ce filme porno imi place sa ma uit, n-am chef sa auda si sefa si inca 7 din casa ei. Dar shit happens. All the time.

     In rest, am fo multumita. Banii i-am primit la timp si demnitatea mi-am pastrat-o. Chiar daca eforturile si timpul in plus nu au fost apreciate la un nivel cat de cat, nu-mi pasa. E ok.  

     In ansamblu, lucrul la mall nu e greu, te consuma mai mult psihic si orarul nu-ti prea permite timp de altceva (faculta si licenta, de exemplu) pentru ca iti ia chiar perioada aia in care trebe sa ajungi la cursuri. In rest esti obosita. Si-ti dai seama sau iti consolideaza parerea ca oamenii sunt, in majoritate, prosti.