Spune-mi ce ar fi lumea fără Toamnă?! Ce s-ar face pământul întreg fără
jocurile ei dezmăţate, fără dansul năucitor al frunzelor ruginite de sărutul
grăbit şi rece, numit Toamnă?!
Acum s-aştern claie
peste grămadă frunzele, galbene, roşii, portocalii, bostanii în ograda
bunicilor, căpăţânile de varză în pieţe forfota de gospodari şi hainele pe noi.
E ca şi cum, Toamna îţi cere să iubeşti, să împarţi, să primeşti şi să dai
afecţiune, totul combinat cu o porţie zdravănă de sperieturi pentru că, oricine
ştie, acum e...
... HALLOWEEN-UL...
sărbătoarea monştrilor, a fricii, a bomboanelor şi a prieteniei.
E
seara când pădurile gem legănate de vânt, când mumele pădurii şi ale pământului
se prind în horă iar haitele de lupi urlă înfricoşate la lună.
Cerul e plin de
bufniţe, de ciori croncănitoare şi de mături călărite de vrăjitoare afurisite
ce numără sute de ani.
Din pământ se iţesc
capuri rânjitoare de piraţi, de puşcăriaşi, de oameni, femei şi bărbaţi, toţi
blestemaţi să-şi ducă veacurile sub nisip umed pentru că au fost lacomi sau au
ucis sau au furat sau pur şi simplu au citit cartea nepotrivită.
Şi să nu uităm de
bostanii sculptaţi în fel şi chip, prin care vântul se joacă fără nicio treabă
sau în care lumânări roşii devin lumini călăuzitoare pentru drumeţi. Chipurile
portocalii în noapte nu mai par groteşti, ci amuzante, calde şi prietenoase iar
copiii se întrec să le sculpteze cât mai minunat cu putinţă.
Toamna e celebrarea
bogaţiei pământului, a recompensei hărniciei, a începutului de şcoală, a
culorilor, a foşnetului de porumb copt şi a lui Bacchus, patronul strugurilor
zemoşi ce îşi descoperă dulceaţa fructului, în must şi vin.
Toamna e împlinirea
anotimpurilor, cel mai de treabă dintre ele, nici prea cald nici prea frig,
numai bun pentru toată lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu