E adevarat, sirurile argintii ce coboara violent si vremea baltoasa imi dezgroapa amintiri de demult, inchise intr-o cutiuta delicata in strafundurile sufletului meu de copiiiil. Imi aminteste de versurile alea.. nu stiu ale cui si nici nu ma intereseaza... Ploua, ploua.. vreme de betie... ploua ploua.. ce melancolie.. Bacovia? Mai mult ca sigur...
Versurile astea le stiu din gura femeii care m-a crescut si care mi-a pus cartea in mana. Cea care mi-a deschis orizontul si mi-a asezat degetele neastamparate pe clapele unui pian vechi cu iz de dragoste, talent si busuioc. Si naftalina. Si frig. Era un caaancer de frig in camera de studiu si pe cand ieseam afara, dupa vreo 2 ore, parca veneam de la pol, cu nasul rosu si degetele inghetate. Si "promoroaca" pe buze... dar cu un zumzet cristalin in suflet. Ummm deraiez, m-am oprit in gara care nu trebuia, deci sa revin:)Femeia aceea a fost si este speciala si mi-e draga tare desi stiu ca am dezamagit-o.. Am facut o prostie si a ajuns la concluzia ca eu am uitat-o. Si ma uraste acuma. Partea rea e ca n-am cum sa-i dovedesc ca nu are dreptate deci lucrurile se vor rezolva doar cu bunavointa ( multa, se pare) si doar in viitor...
A stat ploaia. Oamenii ce alergau speriati sub acoperamantul fragil al vreunui ziar impaturit, o iau acum la pas. Pe feţe le infloreste surasul, ca "uiteee baaa ce m-am udaaat! Bine c-o trecut!!" Daaa, a trecuuuut, lasand in urma miros de pamant prospat, rascolit, de noroi si iarba uda, de "nou", mirosul unei curatiri si acceptarea unui nou inceput.
Iubesc ploaia, ceea ce nu ma impiedica insa sa-mi exprim aceleasi sentimente si fata de soare. Eu nu am umbrela, asta e lege, si, daca sunt in toane destul de bune ( ceea ce se intampla mai mereu), refuz sa ma feresc de picurii curati chiar daca s-ar oferi cineva sa ma primeasca sub umbrela lui/ei. (Am pus "lui" prima data, se observaaaa?:>:P)Ador sa dansez de nebuna prin ploaie, prin furtuna, sa cant si sa sar (topai) ca un copil ce a primit inghetata in ianuarie. Sau orice altceva.
Nu mai departe decat saptamana asta mi-am bagat picioru' si am traitploaia, am lasat-o sa ma invaluie, sa-mi mangaie obrajii inrositi si sa-si plimbe stropii exaltati prin suvitele mele portocaliii:X Fara piiiiiic de mila, mi-am avantat pantofii proaspat cumparati (serios vorbesc, cu o jumatate de zi inainte sa inceapa sa toarne) prin orice balta posibila si imposibila o putut sa-mi vada ochii. Sacoul si rochia erau leoarca, parul imi atarna greu pe frunte, incretit in ultimul hal, ciorapii mi i-am dat jos si obrajii erau rosii de fericire si sarutati incontinuu de stropi. Una peste alta, nici gura nu-mi tacea:X Noroc ca stiu sa fluier "What a wonderful world"! Tuca-l mama pe Louis Armstrong!!!
A fost una din acele zile cand am simtit ca am lumea la picioare. Daca nu ma poate opri o ploaie, cine sa ma opreasca?! Daca rad cu gura pana la urechi dupa ce trece o masina si ma scalda cu toata apa de langa bordura ( true event), de ce sa ma oftic?! Iubesc apa, iubesc tot ceea ce ma inconjoara si respect timpul care trece inevitabil deoarece, daca nu-ti cinstesti dusmanul, chiar o sa o patesti rau de tot. Prefer sa-mi traiesc viata chiar si cand ploua, fara sa ma ascund de realitate intre patru pereti, fara motiv.
Incepe iar. Si imi vine o pofta nebuna sa dansez imbratisata cu ploaia. Tu ce zici? Vi?:)
P.S. http://www.youtube.com/watch?v=E2VCwBzGdPM&feature=related WONDERFUL, I said!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu