Despre bere, camping si Refugiul Agatat

Continuand in aceeasi atmosfera ca si in articolul precedent, incep povestea tot cu bere. Pfaaaai, nu stiu altii cum sunt dar eu ador berea. 

Blonda, bruna, filtrata, nefiltrata, la halba/doza/sticla (cam la atat se rezuma cunostintele mele), frumoasa asta iti asigura happy end-ul zilei. A o bea semnifica gestul tau de recunostinta pentru tine insuti. La temperatura perfecta, din halba sau direct din sticla, iti racoreste spiritul si-ti ofera o mini-vacanta de la rutina.

Pe mine berea ma face si mai glumeata/sarcastica decat sunt de obicei si mult mai iertatoare (adica nu mai sar cu gura pe cine ma enerveaza). In plus, imi creste pofta de tigari (ale altora) si pofta de vorbit.

Cea mai rasarita si recenta intamplare cu berea o fo' luna trecuta. Sau in iunie, nu mai stiu.

Happy Three Friends, adica eu, al meu si un prieten, ne-am tirat pe Valea Streiului intr-un weekend cu cortul. Tineti cont de faptul ca e prima data cand fac asa ceva, deci normal ca am fost super entuziasmata. Cand am plecat, am luat 18 litri de bere, avea o sticla de vin ingropata pe Strei si... atat. Apa ioc.

Ei, prima seara a fost cu a fost. Berea, combinata cu drum'nd base si focul de tabara urias, ne-o saltat de-am topait ca si iepurii, baietii s-or tavalit prin iarba, Coste o facut o baie-n rau la 2 noaptea, joc si voie buna pana dimineata.

Noa si-a doua zi n-o mai fost la fel de bine. Cu gust amar in gura, am facut un drum pana in sat, sa luam apa. Doar Coste se plimba de colo colo cu berea la gura. Nu stiu ce ficat ai ma, dar tot respectul.
Si dupa ce-am luat apa de la ai kilometri, ne-am dat seama ca aveam un izvor la cativa metri mai sus de corturi.

Asta o fo' asa in mare, legat de bere. Ne-am distrat, am facut mancare de sa te lingi pe degete si baietii o organizat intreceri cu sulite, arcuri si sageti construite ad hoc. Numa' bine.

Refugiul Agatat

A treia parte nu e despre bere. Mai degraba, despre vin.
Weekendul urmator celui cu camping am urcat 4 la Refugiul Agatat sub caldarea Rosiile din Parangul Mare. La vreo 1750 m, pe un bloc de stanca, exista o constructie din lemn care poate adaposti si 30 de persoane.

Well, dupa un urcus bun, am aprins un foc mititel si ne-am pus pe vin si gratare. Baietii pe tuica.
Ideea e ca, in timp ce se jucau cu cutitele,  or descoperit o sticla de bere in parau. Plina cu vin, cica, dar eu nu bag mana-n foc.
Intre timp, au coborat la refugiu inca doi barbati, mineri din Petrosani. Copti, morti. Mnoa si s-or pus toti pe baut ba palinca, ba vin, ba tuica, ba vinul ala oribil.

Pe repede-nainte, Coste si-o dat blank si unul dintre mineri m-o disperat toata noaptea. Numa' carne, zei si alte divinitati avea in gura. Ce a urmat?! O alarma de urs de care nici azi nu is sigura si TEROARE.

Nu vreau sa exagerez dar pe moment chiar asta am simtit. Cativa smecheri s-au gandit ca ar fi distractiv sa ne sperie aruncand cu pietre in cabana si aprinzand o torta in fata geamului. Inauntru, baietii spumegau (Coste sforaia) si eu aproape am adormit cu cutitul sub cap.

Pana la urma lucrurile s-au calmat, au ajuns sus inca doi prieteni si ne-o trecut supararea. Ajunsese alcoolul.

Hmm. O fost fain.