Despre Piatra Virgina si o noua provocare in familie

Duminica a fost cea mai nealcose zi dintre toate zilele. Ok, o inceput de sambata seara, de cand ne-am hotarat (eu si barbatul meu barbos) sa nu ma mergem de doua ori in acelasi local in Baia Mare ci sa vizitam de fiecare data o crasma diferita, pana descoperim care ne plac mai tare.


Asadar si prin urmare, sambata am ajuns in Podul Viilor 9 unde am petrecut o seara (ne)romantica band bere (apropo, voi stiat ca aici au halbe de bere de-un litru?), am povestit cate-n luna si in stele, am ras, am ragait delicat ca niste printese si am ascultat muzica bunicica. Care o fost partea cea mai buna? Cand am ajuns acasa, in pat si ne-am bagat sub plapuma a' mai groasa de la buna. Ioi ioi.

A doua zi, o fo' pur si simplu perfect. Stiti de ce? Pentru ca n-am planuit nimic. Si pentru ca o fost cald si numa' bine pentru putin urcus. Asa ca mi-am rasfirat pletele-mi roscovane in vant si ne-am carat inspre parc, sa-mi arate unde s-o dat el cu bicicleta. Am urcat pe langa Jungle Park, pe traseul de downhill. Si-am urcat, si-am urcat pana aproape mi-au dat plamanii rateu.

Ok, hai sa nu exagerez, am urcat doar o jumate de ora pana sus, la Piatra Virgina. Nici acuma nu-mi vine sa cred ca exista o astfel de priveliste, chiar in Baia Mare!

Sus, la vreo 400 si ceva de metri, vezi tot orasul si imprejurimile. Parca esti pe marginea unei galeti si te uiti in jos dar in loc de apa sau gol vezi un oras in miniatura, ca din turta dulce. Era asa cald si bine ca mi-a venit sa ma intind pe pietre la soare, ca o soparla. Ca sa impac si capra si varza, mi-am inchis lenes ochii si m-am lasat tucata de soare. 

Dar orasul si padurea ma chema. Asa ca mai deschideam ochii in rastimpuri, sa imi trec privirile gales peste turnuri si acoperisuri, sa mi le agat in varfuri semete de munte si sa le dau putina rugina in stropul de sclipire, din frunzele batraioare ale copacilor. A, si sa-l urmaresc pe barbatul meu nebun cum se catara pe Piatra Virgina ca sa poata cuprinde in brate (mai mult in Go Pro) tot orasul.

Nu stiu neaparat de ce i se zice asa si din cate m-am documentat, nimeni nu stie exact. Umbla vorba ca de pe pietroi s-a pravalit in poale o virgina care suferea dupa iubirea amara, la care nu putea ajunge. Dar exista si varianta mai putin romantica cu anecdote ale pierderii virginitatii la umbra stancii. Meh, poate s-or intamplat amandoua lucrurile. 

Dupa coborare, am baut o cafea la Tom si Jerry si ne-am bucurat de soare. Apoi, am ajuns pentru prima oara in Butoiasul cu Bere. 

E un local frumos, pe placul amandurora, unde mananci bine de nu mai incape dar parca n-ai lasa nici in blid. Modul in care e decorat te imbie la vorba, la tors de amintiri si povesti si la baut de bere, bineinteles. A, berea casei nu ne-a prea impresionat si nici muzica de tip comercial. Noroc ca si-au facut aparitia lautarii. Am ascultat muzica instrumentelor zgariate si chinuite de amar de vreme, mi-am cantat "la multi ani" laolalta cu lautarii si am considerat ca duminica mi-am sarbatorit din plin ziua ce are sa vina. Si-am mai facut planuri frumoase si ne-am spus lucruri pe care, dupa aproape un an, inca nu le stiam unul despre celalat.

Asa ca, a fost perfect. Va las cu video-ul puscat de barbos, poate va fac si voua pofta sa urcati pana sus, la Piatra Virgina :)