sâmbătă, 5 iulie 2014

6 dimineaţa - Muntele

Momentul ăsta e perfect. Sorinel, de-abia răsărit, îşi lasă razele să pătrundă pe geamul maşinii, încălzindu-mi obrazul drept.

Geamul e stricat, nici nu mai ştiu de când. Două crenguţe, rupte la nevoie, îl ţin, să nu cadă. Şi nu e-nchis de tot. Pe la 90 la oră începe să şuiere. Oricât de zen ai fi, nu poţi să nu bagi câţiva draci în el.

În maşină, fiecare cu muzica ei. Populară, house şi radio. Da, eu is aia cu radioul. Îmi plac bârâiturile când se pierde semnalul. Mă pune la încercare. Aiurea. Oricum îl înjur.

E frumos să mergi. Senzaţia de mişcare, de la revedere oraşului prăfuit şi plin de mirosuri ce îmi provoacă alergii.

Îmi place să urmăresc cu privirea urmele albe pe şosea. Să încerc să le număr înainte să se topească în umbre albe faţă în faţă cu gândurile mele.
Îmi place apăsarea din piept când coborâm podurile în viteză. Apăsarea şi apoi senzaţia de relaxare. Obsedantă. Minunată.

E 6 şi 6. Mă gândesc la cine se gândeşte la mine. Şi ar vrea să mă strângă în braţe, să mă înjure, să mă omoare de drag. Poate dacă mă gândesc la cine îmi place o să-l hipnotizez cumva să facă la fel. Stupid. Naiv. Gânduri de om somnoros la 6 dimineaţa.

Azi am văzut primele berze din anul ăsta. În cuib. Asta înseamnă că o să stau pe-acasă vara asta. Poate. Sau poate nu. La mine tot timpul e invers. Cred că m-am născut cu nişte chestii inversate în mine. Gândesc cu stomacul şi merg cu urechile. Iubesc cu capul şi stau cu picioarele. Pfiu ce poznă!

Am cântat, pe silent, după Bob Sinclair şi Michael Buble la radio şi-am dansat de nebună până m-am tăiat în centură. În afară de câţiva pietoni şocaţi, n-am facut rău la nime.
Şi apoi am mâncat. Ador gustările lu’ mama când pornim la drum. Aş călători numai pentru mancarea aia.

De ce îmi plac munţii aşa tare? De ce mă simt protejată, îmbrăţişată, puternică atunci când văd muntele lângă mine? Acasa e acolo unde sunt munţii.
Întotdeauna a fost acolo. Doar că nu mi-am dat seama până acum. E ca şi cum trăinicia lor mă ţine de mână. Mai bine nu spun nimic nimănui.

Azi-dimineaţă, până şi floarea-soarelui s-a întors spre munte, spre soarele gălbejit în mijlocul ceriului.

Mă întorc la voi, munţi dragi. Promit. Mereu mă voi întoarce.



P.S. Gânduri scrise la 6 dimineaţa în timp ce mă duc să-mi recuperez nişte lucruri de la nunu. Şi poate o să mă şi bat cu cineva. De-abia aştept.  

2 comentarii:

  1. Cineva-ul care se gandeste la tine si te-ar omori de drag iti spune ca ii e dor de tine... si acuma chiar vorbesc serios. Imi lipsesti, princess! :* :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu, cineva-ule. Si mie mi-e dor de tine >:D<

      Ștergere