luni, 28 iulie 2014

Duende. Il dolce far niente


Pasiune. Placerea de a trândăvi.

Duende se traduce din spaniolă ca şi legătura pasională ce se formează între cântăreţ şi dansatoarea de flamenco. Şi public. Duende e spirit, înger şi demon,  magie.  Toţi devin unul, transformaţi de plăcerea dansului şi a muzicii.

E cumplit de senzual. Cumplit de frumos. Dansul e ca o rotire a sufletului, a minţii şi abia apoi a trupului. 

Pielea încinsă, surprinsă în mişcare e unul dintre cele mai frumoase lucruri de pe lume. Înlănţuirea pătimaşă a dansatorilor şi vinovăţia ritmului. Sunetul tocului pe podea. Fericire pură.


Il dolce far niente vine din Italia şi se referă la, practic, faptul de a nu face nimic, a lăsa să fie, să se întâmple. 

În loc să fim mereu presaţi de teveu şi de ceilalţi care ne spun ce şi când să facem, decidem noi înşine că merităm o pauză (cu inima, stomacul, ficatul, nu contează).

Plăcerea de a trăi, a trândăvi. Învăţăm să apreciem muşcătura din şaorma sau dintr-un morcov. Ne îndrăgostim de berea pe care o savurăm în timpul unui meci de fotbal.

E minunată senzaţia de plăcere când înjurăm un nenorocit care ne-a lovit peste fund. Ne plac micile detalii ale vieţii, sarea şi piperul. Şi nu mai simţim vinovaţia.

Învăţăm să ne apreciem prietenii şi timpul petrecut cu ei.


Şi iubim. Tare. Şi mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu