luni, 21 iulie 2014

Azi în ce mai ghicim?

Iaca poznă. Am şi eu o mică-mare întrebare.

Voi credeţi în destin?

Mă refer la credinţa că toată viaţa, bob cu bob, ne e scrisă din clipa în care suntem o mică celulă în burtica mamei. Oricât am lupta în viaţa, ne resemnăm că „aşa mi-o fo’ soarta” sau, dacă ne e bine „ne-am născut sub o stea norocoasă”, asta fiind tot o referire la ce ne-a fost scris acolo, sus, pe-undeva.

Şi apropo de destin, oamenii încearcă din cele mai obscure vremuri (poate chiar şi când nu ştiau ce-i aia foc) să îşi ghicească viitorul, să-şi prevadă problemele, să dea cu tifla destinului nenorocit şi îndărătnic.

Aşa ajungem la problema vrăjitoarelor, a clarvăzătoarelor, a pirandelor tămăduitoare. Fără glumă, le admir. Adică, să faci o groază de bani de pe urma vreunui amărât sau amărâte care crede tot ce îndrugi tu acolo, verzi şi uscate, mi se pare foarte tare. Trist, într-adevăr, dar chiar tare.

Mă gândeam dacă eu, personal, cunosc pe cineva care-o mers la ghicitoare. Apoi mi-am amintit de o vară de-a mea, cu care mă am mai bine. Maică-sa (cum ar veni, mătuşe-mea) o primit vizita unor femei care i-o ghicit în... cenuşa banilor.

Noa, unele ghicesc în cafea, altele în ghioc, în palmă sau în cărţi. Astea o făcut ceva şmecherie, o ars o bancnotă de 10 lei, i-o ghicit tot trecutul (în cele mai mici detalii) şi i-o prezis că bla bla, nu mai ţiu minte. Apoi or transformat cenuşa în monezi care să împlinească suma iniţială şi or plecat, nu înainte să-i sugereze, normal, să iasă la mnezu’ nopţii, goală, pe balcon, că i-a veni norocul.

Nu ştiu cât e pe bune şi cât e gogoaşă din treaba asta că vară-mea le cam înfloreşte. Dar fiţi atenţi. Ştiu că vreţi să ştiţi dacă o ieşit pe balcon.

Răspunsul e nu, n-o ieşit. Da’ ale mele astea două cică n-or dormit toată noaptea şi pe la 12, când tremurau în pat, s-o auzit o voce groasă, care striga în întuneric: „Edith, Edith, ieşi afară!”(aşa o cheamă pe mătuşe-mea). Şoc şi groază!

Vară-mea o tras cu ochiul pe geamul din bucătărie şi, din ce mi-o zis, o văzut un „om mare”, negru, chel, fără sprâncene sau păr pe corp, gol până în dreptul mijlocului. După ce o strigat de trei ori, o dispărut în noapte.

Ca să zic drept, când am auzit povestea asta eram la cafea, cu ţigara de mult uitată în scrumieră şi simţeam cum se ridică părul pe mine. Aşa ceva...

Dar hai să trecem mai departe. O altă metodă de a ghici e maltratarea florei naţionale sau nenaţionale de către fetile înamorate. Care mândră n-o rupt vreodată petalele unei flori, rostind sistematic „mă iubeşte”, „nu mă iubeşte”, merită bătută cu sucitoru’. Ştiu că floarea n-are nici o vină dar e superb sentimentul în clipa în care ultima petală cade şi el „o iubeşte”.

Mai de curând am aflat o metodă de-a ghici destinată doar bărbaţilor şi, mai precis, chelioşilor.
E destul să ai un început de chelie şi viaţa ţi se poate ceti în creştetul capului.

Bărbaţii cu chelie (nu ştiu cum se zice, chei, cheli, pana mea) se împart în patru categorii.

Cei cu chelie izolată în vârful capului, care nu comunică deloc cu fruntea sunt bărbaţii blânzi. Urmează dublu-chelia, ce se întinde din mijlocul capului până la frunte, lăsând păr în spate şi pe laterale. Ăştia sunt bărbaţii periculoşi.
Cei care n-au fir de păr în cap sunt bărbaţii care fascinează. Şi, în cele din urmă, chelia neregulată cu smocuri de păr şi goluri din loc în loc, dă drumul în lume bărbatului nebun.

Bine, categoriie nu se iau literal. De exemplu, un bărbat blând poate fi visător, molâu, leneş, iubitor, prostuţ sau generos. Ca să poţi ghici, studiezi firul de păr (dacă mai există) şi observi grosimea. Cu cât e mai subţire, cu atât omul are mai multe griji. Corelezi cu puţinele/multele informaţii pe are le ai despre individ şi voilá, eşti un adevărat oracol din Delphi.

Din păcate, eu nu pot să-mi prevăd viitorul, că n-am chelie. Trist.

Horoscopul, obiceiurile din noaptea de Sân’ Andrei şi prognoza meteo nici nu le mai trec aici.

Deci, cum stăm azi cu ghicitul?



P.S. Partea cu ghicitul în chelie e un pamflet inspirat din cartea lui Eduard Ţone – Castelul prinţesei de caramel. Da’ pe mine nu mă opreşte asta să incerc să ghicesc viitorul chelioşilor. Muahaha.

4 comentarii:

  1. Iti dau eu un chelios de analizat. Sa-mi spui rezultatul. Si nu trebuie sa-ti zic numele, pentru ca stii deja la cine ma refer :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa-i ghicesc de fata cu tine. De-abia astept.

      Ștergere
  2. Draga mea zeita,

    Acum vad cartea cu printesa de caramel e ce ti-a dat-o capsuna roscata de la mine. Sper ca ai savurat-o. <3

    Sotul tau drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se vede ca ma adori. Si eu te iubesc, adorabilul meu <3

      Ștergere