Tot timpul m-am
plâns. M-am plâns ca nu am ce citi, că băiatul de care m-am îndrăgostit nu mă
iubeşte înapoi, ca nu mai am mâncare în frigider sau că soarele îmi bate în cap
până tâmpesc.
Nu ştiu alţii cum
sunt dar eu m-am saturat să mă tot plâng (să nu credeţi că o să ma las brusc
acuma, ca doar e activitatea mea preferată).
În fine.
Ne petrecem viaţa
aşteptând. De fapt, asta e chiar activitatea generală a oamenilor. Toţi suntem
„aşteptatori”. Eu nu sunt studentă, eu aştept să-mi iau examenele sau să termin
faculta sau pur şi simplu aştept să-mi corecteze vreun prof lucrarea mea
bălărită. Sor-mea nu e dansatoare, aşteaptă să îi termine boss-ul mare/ seful
de trib sau cum se zice la ăla care predă, coregrafia şi să i se uşte tenişii
ca să poată mere să joace acolo, ce face, mă rog. Un precin nu e şomer, aşteaptă să iasă din
puşcărie ca să poată lucra sau pur şi simplu să iasă la cafeaua promisă acum o
lună.(Mi-e dor de tine, Pufi)
Aşteptăm o iarnă
întreagă să vină vara, să scăpăm de frig şi haine pufoase iar în toiul verii ne
plângem de căldură, de sorinel care ne bate în cap şi de pielea înroşită. Unii
mai nostalgici, îl ascultă pe furiş, la căşti, pe Hruşcă, visând la mere coapte
şi brazi împodobiţi.
Aşteptăm să
terminăm tura la lucru cu gândul la concediu, la hamacul din livada a lor
noştri mai bătrâni sau la plajele înfierbântate ale mării. Trăiască vacanţa!
Aşteptăm să se
facă seară să ieşim în oraş cu precinii, să bem un suc, o bere sau o ladă
pentru cei puternici.
Aşteptăm ca
băiatul/fata de care ne-am îndrăgostit nebuneşte să facă primul pas. Sau dacă
tot facem noi primul pas, să răspundă cu aceeaşi dragoste (trecătoare sau nu).
Şi sperăm să nu fim refuzaţi pentru că, cui nu-i e frică de o inimă frântă să
ridice mâna sus. Şi apoi aşteptăm ca greul din piept să plece, nopţile cu ochii
aţintiţi în tavan să dispară şi glumele obosite/indiferenţa să mascheze cumva
omuleţul trist dinlăuntrul nostru.
Aşteptăm .
Aşteptăm să se coacă pepenii pentru că cei din supermarket n-au nici un gust.
Sau au gust de bicitoci(dovleci).
Să îşi termine un
precin maşina ca să vă daţi pe şosele în fum, praf şi scrâşnet asurzitor de
roţi înfierbântate.
Să vină acasă precinu care ţi-a promis o Milka
cu oreo pentru că eşti o marmotă şi el e Fat-Frumos( feţii-frumoşi îşi
îndeplinesc promisiunile). Şi tre să înveleşti ciocolata în staniol. Mă rog,
s-o dezveleşti.
Să mergi la lucru
ca să faci bani. Ca să-ţi îndeplineşti singurele dorinţe pe toamna asta: să
mergi sa joci pe masă la nuntă şi să-ţi iei o bicicletă.
Să ajungi la
concert la Voltaj şi la Subcarpaţi pentru că îi ratezi tot timpul când faci
planuri aiurea.
Aşteptăm.
Aştepţi. Aştept. Şi îmi place să aştept. Nu mă mai plâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu