De obicei n-am treabă cu căcaturile alea "a mai trecut un aaaaaaaaaaaan", "a fost un an plin de minunăţii şi superbităăăăăăăăăăţi", ieiiii, urmează "new year, new meeeee". No shit.
Dar da, a trecut aproape un an. Încă puţin, câteva zile, şi o să pot sa stau şi în 2015 degeaba pe facebook şi să îmi pierd nopţile pe tumblr şi imgur. Trololol.
Dar azi, odată cu picurii mărunţi de ploaie şi muzica nervoasă în urechi, am fost de-a dreptul mulţumită de ce mi s-a întâmplat anul ăsta. Şi recunoscătoare. Celorlalţi. Şi mie.
Am făcut lucruri noi, am întâlnit oameni şi situaţii noi şi interesante. M-am extaziat ca o psihopată înapoiată pentru lucruri mărunte, detaliile alea de-abia observabile ale oricărei întâmplări, loc, om.
Anul ăsta am fost un copil mulţumit. Copil cu probleme dar bucuros.
Mi-am făcut un tatuaj. Ieeei. Pe care il confundă lumea cu o pată neagră sau cu sigla de la nu stiu ce marcă de cafea. E amuzant să dau explicaţii.
Am plecat în străinătate şi am lucrat pe brânci să-mi câştig pâinea. E crud dorul pe care îl simţi când de-abia poţi vorbi cu cei de acasă, e dificil când celor care pot face ceva nu le pasă câte vânătăi şi dureri ai în corp, e minunat când întâlneşti necunoscuţi pe care ajungi să-i consideri ca parte din familia ta. Şi până la urmă a fost o experienţă frumoasă.
Am citit. Mult, nici măcar pe jumătate din cât aş vrea să citesc dar am strâns în braţe bucăţi din bibliotecă, fraze si idei pe care le mai rumeg şi acum.
Am plecat în excursie random, fără preaviz şi prea mulţi bani în buzunar. Am reuşit, fără să încerc măcar, să nu mă plictisesc niciodată. Şi să fac lucruri noi si lucruri care mă sperie, cel puţin săptămânal.
Am scris un jurnal. Aproape o lună, ceea ce e tare. Am înjurat mult, ceea ce e relaxant. Am rupt o pereche de tenişi la nici o săptămână după ce i-am cumpărat. Şi nici nu-mi dau seama cum de i-am rupt.
Am primit Crăciunul ăsta mai multe cadouri decât m-am aşteptat. Doar lucruri folositoare, şi portocale şi ciocolată. Şi mi-am primit, mai repede decât era programat, cadoul mult dorit: un dragon.
Pssst e cald şi grijuliu si minunat. Si e bărbos. Bărbatul meu.
Am întâlnit oameni absolut minunaţi, oameni care ma enervează, pe care îi înjur, pe care îi sufoc de drag de fiecare dată când îi întâlnesc. Oameni care mă acceptă şi mă iubesc deşi sunt conştienţi de cât de handicapată, egoistă, rea sunt. Şi vreau să le mulţumesc din tot zgârciul meu din piept şi să le mulţumesc din nou (nu de prea multe ori, ca li se urcă la cap şi nu-i bine).
Pe de altă parte, sunt şi oameni care n-au mai vrut să aibă de-a face cu mine. Au renunţat unii la prietenii de ani de zile. Dar îi respect şi continui să mă bucur când îmi amintesc de toate momentele pe care le-am trăit alături.
Deci da, vorbim aici de un an plin. Un an ca o faţă catifelată de plapumă, plină şi pufoasă, îndesată cu amintiri şi senzaţii de neuitat.
P.S. O să las asta aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu