Viata de ratusca

Hahaaa, gandul asta mi-a trecut in minte cand il ascultam pe Furdui Iancu la Castane. Dupa un pahar de vin fiert cu portocale mi s-a dezlegat limba si atata am cantat cu el cantece patriotice ca nici in ziua de azi nu-mi pot da seama de unde le stiu versurile. 

Si cum cantam (urlam) eu cat ma tineau plamanii "C-asaaaaa-i romanuuuuu'/ Cand imbatranesteeeeeee" si ma leganam in bratele dragului meu drag, m-am uitat inspre cer (asa, patriotic) si-am dat cu ochii de-un card de rate care vasleau harnice inspre Africa, probabil. Si, pop-up, imediat mi-a sarit in minte intrebarea: oare cum se desfasoara o viata de ratusca? (viata de rata nu suna deloc dragut, ma-ntelegeti voi)

In 5 minute le-am derulat toata viata ratustelor alora, in timp ce Furdui Iancu a tulit-o de pe scena si-a venit altcineva, nu mai tiu minte cine. Si iacata, ma transform din nou in ratusca, sa va povestesc si eu cat de greu poate sa fie. Sau nu?

Ratusca de mine a batut de 3 ori din cioculet iar oul s-a spart. Nu eram cine stie ce ratusca, eram uratica, cu picioarele strambe si o voce ragusita, de Batman. Uaai dar tare imi placea sa ma balacesc, in ape line, ape tulburi, nu conta. 

A trecut ce-a trecut vremea. Primavara si vara s-au dus, zburand probabil inspre Africa unde Mama ne spune mereu ca-i cald si bine. Zilele senine, calde in care copiii in maieuri veneau sa ne momeasca cu bucatele de paine s-au terminat. A inceput un vant rece, dinspre nord, care ne infoaie penele si nu ne lasa sa ne mai incalzim nici macar noaptea, cand incercam sa ne strangem toti laolalta. Grea viata, fratele meu! 

Unde sa te duci, esti ca in vorba greierului aluia a lui Toparceanu. Casa n-ai, mancare pe terminate si problema e ca au mai aparut si "vanatorii", niste pasari ciudate, verzi-padure, care n-au aripi dar au gheare lungi care bubuie si te lasa fara suflare. Asa s-a dus saracu' varu'meu.

Deci plecam. Am varat harta sub aripa si-am pornit-o in "V" spre calda si dulcea Africa. Fratele meu e in frunte, ca-i mai mare si deja stie drumul de anul trecut. Eu... nu-l stiu, dar nu conteaza, suntem impreuna si uniti o sa reusim orice. Pe drum, am vazut de toate. Am urmarit cum codrii isi schimba batraneste straiele, se-mbraca in arama si aur topit si vuiesc noptile de urletul lupilor infometati. Multe stane-au mai pradat, Doamne!

Noi vedem tot de sus. Vedem campii muncite cu sudoare si cu drag, de oameni harnici. Isi culeg porumbul, isi taie cocenii si le fac cort in spatele surilor. In urma lor vin tractoarele si ranesc fata pamantului; sangele negru tasneste de sub brazda ca o inviere in rod. E frumos.

Am vazut apoi mari intinse, am prins furtuni aprige de era sa ne dam ultima suflare in brate de sirena si burti de peste uituc. N-a fost sa fie. Si-am vazut si orase. Mandre case de beton, uriase pana la nori. Am mai vazut un oras la poale de munte, cu-n turn inalt si luminat in care lumea s-a strans buluc in strada sa ne-aplaude zborul maiestuos. Sau.. nu? 

Pe-o scena, canta un tip la microfon, imbracat in ceva salvari albi si cizme negre Se tine drept, desi se vede c-au trecut ceva ani peste el. In spate, alti oameni frumosi canta la tot felul de instrumente. Muzica asta te poate face sa plangi, de fericire.

Din multime nimeni nu se uita la noi. Ba da, e o mogaldeata rosie in obraji, care canta si ea cu omul de pe scena dar, in acelasi timp, ne urmareste zambind zborul spre draga Africa. O pazeste un barbat in a carui ochi se citeste lumina, desi pare el fioros. Oare la ce se gandeste?

Oare ea isi poate inchipui cum e o viata de ratusca?