Primul telefon nu se uita

Am mai scris de curand pe blog despre telefoane si o foaaarte scurta introducere despre primul meu telefon mobil. Partea interesanta despre marele Internet este faptul ca intr-adevar e MARE. Asa ca nu a trecut mult si am primit o noua provocare din partea celor de la computerblog.ro, sa le spun lor si sa va spun mai ales voua, puisorii mei draguti de portocala, tot-tot-tot ce-mi amintesc despre primul meu telefon. Mobil, ca de-ala fix nu incape vorba.

By the way, deraiez putin. Mi-e frica sa folosesc telefoanele fixe de cand eram prin generala si, fiind singura acasa, am inceput sa sun la Relatii Clienti sau asa ceva, ca sa aflu codul postal (cred) al tuturor oraselor din Romania. Partea proasta a fost ca pe la al doilea apel, tanti mi-a raspuns rastit ca o sa-mi taie serviciul de telefonie, ca imi bat joc de ea si ca o sa ma gaseasca ea (acum stiu ca doar incerca sa ma sperie, chiar i-a iesit faza). Am trantit telefonul si-am stat o luna cu frica in san ca o sa sune tanti aia nebuna inapoi si o sa afle matusa-mea ce-am facut.

Sursa: Pinterest

Mna ma rog, sa revenim. V-am spus deja ca primul meu telefon a fost un Alcatel OT 565 negru si micut, cu clapeta, pe care l-am primit cadou de la ai mei, atunci cand am terminat clasa a VIII-a. Eram in prag de viata, inca imi purtam ochelarii cu rame aurii pe nas si aveam tot felul de visuri in cap. Nu zic ca acum nu am tot felul de visuri in cap, dar atunci erau mult diferite.


Ideea e ca dupa ce-am terminat generala, m-am mutat la Satu Mare si era necesar sa primesc si eu un telefon, ca sa pot comunica mai des, mai rar, cu ai mei. Nu va ganditi ca altfel as fi primit asa ceva, Pa era foarte rigid cand venea vorba de cheltuieli mai mari. Chiar m-am uitat de curiozitate cat costa acum un astfel de telefon. Guess what? 15 lei. Ueeei fratiuc, atunci o costat ceva bani.

Mnoa si-apoi m-am distrat bine cu el pana l-am ucis cu propriile maini, din greseala, bineinteles. A trait din plin pana in primul an de facultate, cand i-am bagat in pantec o cartela de Vodafone (era telefon de la Orange) si pur si simplu s-a alienat, blocat, autosinucis, cum vreti sa-i spuneti.

Sursa: Pinterest

Cat timp a functionat, mi-a fost de mare folos, si asta din mai multe motive. Prima sarcina pe care a indeplinit-o mereu fara probleme a fost primitul apelurilor si mesajelor de la ai mei. Asta pentru ca, atunci cand am intrat la liceu, eram cea mai timida fetiscana din clasa si nu tare aveam eu tangente cu alti coptii, deci si agenda mea era cam goala. 

Treptat mi-am dat drumul, pana am ajuns sa sterg din contactele inutile. Cum ar fi numarul unui tip pe care l-am cunoscut in tren, in timp ce ma indreptam spre olimpiada de istorie de la Alba si cu care am vorbit ore in sir la telefon si prin mesaje, discutand despre subiecte super complexe, nanotehnologie, de exemplu (true story). Dupa 2 saptamani legatura s-a intrerupt brusc. Mai primesc ocazional cate un mesaj de la el, de sarbatori, in rest nimic.

Noa, mai departe e evident cat de util a fost Alcatelu' pentru flirturile anilor adolescentini. Mesaje, pupici peste pupici, bip-uri codate pana la 3 dimineata, "romane" scrise atunci cand ne desparteam si alte probleme de oameni mari. A, mai era o persoana cu care vorbeam ore in sir la telefon. Diriga mea din liceu, profa de franceza, ma suna cand nu avea ce face si povesteam vrute si nevrute, in franceza. Abia acum pot sa apreciez acest gest al ei la adevarata lui valoare. Multumesc, Madame Peres!

Sursa: Pinterest

Ceea ce mi-a placut cel mai si cel mai mult la vajnicul meu Alcatel? Bateria. Mai, deci dura bateria aia si cate 3 zile, dupa ce ca-l foloseam aproape incontinuu. Chiar daca tineam display-ul aprins toata noaptea, bateria rezista. Si rezista. Si rezista. Mi-a fost de ajutor ca sa ma ascund de matusa-mea si sa citesc toata noaptea. Am fost soarece de biblioteca de cand ma stiu si daca incep o carte, nu o las din mana pana nu o termin. Asa ca, seara tarziu, cand se da ora de stingere (da, eu am trecut prin asta, chiar daca n-am stat la internat), imi trageam plapuma peste cap, ma baricadam bine cu inca o patura ca sa nu scape vreo raza de lumina si apasam pe sagetutele de pe telefon ca sa am lumina vreo 4 - 6 ore (sau pana ma durea degetul), sa pot citi cu sufletul la gura. Cel mai nasol a fost cand mi-a tras matusa plapuma de pe cap si-o inceput sa urle ca si capiata sa ma culc, in saracie. Meh, femeie.

Asta s-a intamplat deoarece mi-o auzit butonatul. Uite, de aia era nasol. Pe vremea aia trebuia sa te chinui, sa muncesti si sa transpiri daca voiai sa trimiti un mesaj mai lung. Vrei un z? Fratiuc, fi pregatit sa apesi de patru ori tasta 9. Eh, vremuri. Acum nu mai avem probleme, o atingere si ai ce litera doresti, fara efort. 

Primul meu telefon a fost si o recompensa pentru munca pe care am depus-o la scoala, sa fiu mereu pe primul loc. Chiar din acest motiv l-am pretuit si am avut grija de el, eram constienta ca efortul meu mi-a permis sa am si eu un telefon. Astazi, ii privesc ca o batrana zgripturoaica pe copiii de 6 ani care se lauda cu cele mai noi si mai smechere smartphone-uri (la propriu ca-s mai smart decat proprietarii). 

Ei nu cunosc adevarata valoare a obiectului pe care il butoneaza, nu apreciaza munca parintilor lor si confortul in care traiesc si daca apare un model nou, se tavalesc de doua ori pe jos plangand iar parintii sar in tate partile, numai sa faca voia mucosului. Nu vreau sa fiu rea si nu, nu gandesc prea traditionalist. Un copil nu va invata niciodata sa aprecieze un obiect daca il primeste prin santaj, fara sa munceasca deloc pentru a-l merita. Cui nu-i place gandirea mea, exista un butonas mai sus, in forma de x, e liber sa-l apese.

Ce sa va mai spun despre telesfonul meu mobil? Da, il foloseam si ca sa inregistrez melodii in voga de pe canale ca si Mtv sau Utv si sa le ascult apoi la casti. Cei care ma cunosc, pot depune marturie ca daca imi uit castile acasa vreodata, dispozitia mea se va izbi catastrofic de asfalt. Sunt o obsedata de muzica si imi place. Telefonul de-atunci si toate telefoanele in veci amin, vor juca si in rolul de mp3 player, un rol aproape principal.

Mnoa dragutilor, gata, e timpul vostru. Care a fost primul telefon mobil, cum arata si ce faceati cu el? Astept raspunsurile voastre in comentarii!