De ce nu regret ca m-am intors in Baia Mare

Inainte sa termin licenta si toata treaba cu facultatea, ma hotarasem deja sa ma intorc acasa, la Baia Mare. Nu singura, si oricum nu m-as fi intors intr-un oras gol, dar m-am mutat impreuna cu al meu si asta e primul plus din varful listei.

Multa lume, colegi si prieteni de toate varstele din Timisoara priveau cu scepticism hotararea asta. La drept vorbind, dupa 3 ani de timisoreala s-ar fi asteptat sa imi fac barlog acolo. Fara suparare, caci Timisoara e un oras fain, care vibreaza placerea de a trai si am invatat foarte multe in acel timp de 3 ani dar sincer, nu ma simt in nici un alt loc "acasa", decat la Baia Mare. Ok, pot sa stau ani intregi in alte orase, cu oameni poate si mai faini dar nici un alt oras nu imi da aceeasi senzatie ca si mogaldeata asta.

In primul rand sunt dealurile si muntii catre care ma intorc mereu ca si capiata. Ma linistesc, ma invaluie ca o imbratisare tandra, ca niste bunici pletosi si sprancenati dar totusi, nu slabiti. Vremea, trecand peste crestetul lor le-a dat forta si i-a facut aprigi, cu ochi albastri de lacuri adanci si sprancenele incruntate in paduri. Daca ar fi sa-i redau, ar arata ca si Solomonarul lui Bast.

Apoi mai sunt oamenii frumosi si urati, oamenii pe care ii  iubesc dintr-o respiratie si altii carora imi vine sa le dau cu-un drug in cap, oameni incepand de la tanti cea nervoasa de la magazin pana la Ma, pentru care, cateodata, am sentimente contradictorii (normal) dar pe care o s-o respect/iubesc vesnic.

Sunt strazile, mirosind a galagie si-a graba. Dar chiar daca are acelasi asfalt si-aceleasi pavaje, Baia Mare nu-i la fel ca si-alt oras. Fiecare pas spune o poveste, fiecare bordura o trec altfel cu bicicleta. Daca va ganditi deja ca sunt romantica si vad totul prea metaforic, trebuie sa intelegeti ca eu vad prin cuvinte. Transform orice obiect tangibil intr-o senzatie, intr-o infloritura pe care mi-o vad in culori si mirosuri si legaturi complicate. Noa ce sa-i faci, asta e.

Daca tot vorbeam de cuvinte, ia vedeti pentru ce mai iubesc Baia Mare. Pentru joburile surprinzatoare pe care le ofera, chiar atunci cand nu mai ai speranta. Cum sa fac eu 3 ani de faculta in PR si sa nu aflu de Silkweb? Poate nu stiti dar e o agentie de net foarte tare din orasul asta, unde aproape se agata harta-n cui. Si ceea ce e si mai tare, e faptul ca lucrez la ei ca si SEO Copywriter, o meserie pe care nu mi-as fi putut inchipui ca pot s-o practic "acasa". O sa va povestesc mai multe despre Silkweb intr-un articol viitor pentru ca sunt multe de spus si merita ceva dedicat.

Nu regret nicio clipa ca m-am intors in Baia Mare pentru viata pe care simt ca o traiesc acum repede, la o viteza surprinzatoare. Pentru oboseala din maduva oaselor si orele din ce in ce mai scurte de somn. Imi imaginez cat de fain a fi la iarna daca tot o trecut vara in atata timp cat ii trebuie unei frunze sa se desprinda, uscata din creanga si s-ajunga pe asfalt. Viata in orasul asta ma linisteste pentru ca nu imi cere nimic special, nu-mi cere sa ma transform in altcineva. Si am uitat de frica de greseala, am invatat ca e mai mult decat normal sa gresesti si oricum, o suparare nu dureaza pentru totdeauna. Suntem atat de mici si viata e atat de scurta incat pentru muntii pamantului duram doar o clipita.

Am mai spus-o? Da. Nu regret nicio clipa ca m-am intors in Baia Mare.